Eroii nu mor niciodata, dar doar in inimile catorva, a celor care i-au cunoscut sau a celor putini care-si mai amintesc de ei. Un erou ar trebui sa fie in memoria intregului neam. Poporul tot ar trebui sa ia exemplu si sa incerce pe cat posibil sa realizez telurile pentru care au murit atatia si atatia eroi romani.
E 20 Decembrie 2010… si a fost acum 21 ani un Decembrie 89. Au murit mii de oameni, s-a tras in ei in plin, ca in animale, s-a trecut cu tancul peste trupurile unora, s-au incinerat cadavre. Au ramas parinti fara copii, copii fara parinti, frati fara surori, bunici fara nepoti. Au ramas familii mutilate, familii daramate, familii de eroi. Dar cine isi mai aduce aminte de ei?
Studentii Timisoarei, golanii Bucurestiului, copiii neamului roman si-au sacrificat ce aveau mai scump, propria viata, pentru un ideal, pentru o dorinta suprema, pentru libertate si un trai mai bun. Si unde am ajuns? Ce am facut noi pentru ca ei sa nu fi murit degeaba? Cineva a zis ca noi, romanii, am picat testul democratiei, ca noi, poporul suntem vinovati ca ei au murit degeaba, ca acum e mai rau decat inainte pentru unii.
Romania a trecut prin multe momente marete, am avut o revolutie in 1848, o Unire in 1859 si un an de gratie in 1918. In toate aceste vremuri, romanii si-au dat viata, romanii au devenit eroi. Ce e insa diferit de atunci fata de 89? Parerea mea: conducatorii. E adevarat ca un popor isi poate lua in propriile maini destinul si sa faca o revolutie, sa faca o schimbare. DAR dupa aceasta schimbare, cei care trebuie sa duca mai departe idealurile unui popor sunt conducatorii. Ori conducatorii de dupa ’89 nu s-au ridicat nici pe departe la valoarea stramosilor lor. Niciunul nu se va putea compara vreodata cu un Bratianu, cu un Maniu, cu un Carol si chiar cu un Antonescu. Tare imi e insa frica ca niciunul la ora actuala nu se poate compara nici macar cu Ceausescu cel din primii 10 ani de guvernare.
Nu noi, romanii, nu am fost in stare sa profitam de libertate, nu noi, saraci si amarati ca vai de noi, nu ne-am ridicat la nivelul eroilor nostrii, ci ei, politicienii fara suflet, oameni avari si rai din cale afara, nu au fost in stare sa onoreze memoria unor eroi. Si totusi poate nu e prea tarziu si eroii ne vor calauzi din nou, si totusi poate Dumnezeu va fi mai bland cu acest popor.
A fost in 89 o revolutie… sa nu uitam de ea… sa nu uitam de ei… caci ei cu siguranta nu au uitat de noi…
Mare adevar, eroii nu mor niciodata insa la noi, acum in 2010 spiritul acesta de razvratire impotriva lucrurilor frauduloase s- a cam stins. Atunci au iesit in strada pentru ca vroiam democratie si acum ca o avem nu stim ce sa facem cu ea, atunci au iesit o multime de oameni in strada, acum daca ar trebui nu iesim nici 1000. Aici am ajuns, atunci era rau Ceausescu insa acum cum ni se pare Basescu? Acum ar fi binevenita o revolutie sau macar un protest mai mare sa nu uite ca e Conducatorul Tarii nu conducatorul nostru, nu suntem niste marionete in mainile lui. Sau asa am ajuns? Eroii nu mor insa noi oameni de rand daca ar trebui nu am face niciodata nimic pentru a deveni eroii. Ne plangem si cam atat! Felicitari, frumos post si foarte adevarat!
P.S- Mai ai putin si il intreci pe Badea
Comandante, la romani totul se reduce la papica. Daca are de mancare ti-o da si pe ma-sa nu-l mai intereseaza nimic.
Eroii si valorile neamului sunt din ce in ce mai putin pretuite.
“Europenizarea” asta le cam spala creierele multora dintre noi.
Si atunci vor accepta sa fie prostiti si umiliti fara ca macar sa-si dea seama. Situatia e trista pentru ca majoritatea oamenilor care gandesc e pe picior de plecare. O alta revolutie nu va schimba nimic, doar poate mentalitatea celor care vin sa reuseasca sa inlature hotia, minciuna , lenea. Sa speram.
Inca un mare adevar : cimitirele sunt pline de eroi.
No offence…